O femeie care a scapat cu viata din mainile lui Ramaru face marturisiri zguduitoare!

Dupa patru decenii, Iulia Frunzinschi isi aminteste perfect noaptea in care ucigasul Ion Ramaru, cel mai sadic criminal in serie al anilor '70 s-a napustit asupra ei cu un topor.

Ramaru o urmarea deja de cateva zile, asteptand doar momentul prielnic, iar ea simtise de fiecare data ca este pandita. Auzise ca un criminal periculos umbla liber pe strazile Bucurestiului si ca isi alegea victimele din randul femeilor tinere si vulnerabile.

Ori de cate ori era nevoita sa iasa seara tarziu, simtea un fior rece pe sira spinarii, se temea ca nu cumva sa fie urmarita de individul care incepuse sa ii dea tarcoale. In noaptea aceea a simtit lovitura toporului si nu a mai stiut de ea. Familia, povesteste Iulia Frunzinschi, cu lacrimi in ochi, o credea moarta. Colegii nostri de la crimetime.ro au realizat un interviu halucinant cu femeia care a scapat cu viata dupa atacul lui Ramaru.

Se intampla in anul 1970. Iuliana Frunzinschi, pe atunci casiera la o alimentara, vaduva si cu doi copii de crescut, iesea de la serviciu. Era o seara ploioasa de mai, nu poate uita nici acum. Toata lumea auzise ca Bucurestiul este bantuit de un criminal in serie, care pandeste femei tinere si blonde pe cate le ucide cu sange rece.

Pe vremea comunismului, Securitatea tinea ascunse informatiile legate de numarul crimelor, stadiul anchetei... asta n-a facut decat sa hraneasca zvonurile si sa il transforme  pe Ramaru intr-un personaj odios, comparat cu "Jack Spintecatorul". Se crease o adevarata psihoza, iar femeile se temeau sa mai iasa singure din casa.

Ramaru urma mereu acelasi ritual: isi urmarea victimele timp de cateva zile, pana ramaneau singure si vulnerabile. Se purta ca un animal ce isi incoltea victima. Ii placea sa simta cum teama se instaleaza in inima femeii. Actiona doar in noptile ploioase, cand iesea la... "vanatoare" cu un topor, un ciocan, o ranga de fier si un cutit. Iuliana Frunzinschi il simtise in urma ei multe seri la rand.

Iulia il mai vazuse, pana in acea seara, pe Ramaru. Se apropia de alimentara in care lucra ea si o urmarea cu privirea. Sosise apoi noaptea in care Ramaru avea sa o atace. Ploua si era intuneric bezna. Iar Iuliana se afla pe acelasi drum spre casa, era insotita insa de o colega.

Totul s-a intamplat parca intr-o fractiune de secunda. Nu-si mai aminteste exact cum a tabarat Ramaru pe ea. Sau... incearca sa uite acele clipe. Isi aminteste cum greutatea genunchilor lui ii apasau pieptul, taindu-i respiratia. Apoi, a simtit o lovitura puternica. Si-a pierdut cunostinta si s-a mai trezit pe patul spitalului.

Cosmarul nu se terminase pentru Iuliana. Il retraia, zi de zi, simtea mereu ca Ramaru continua sa o urmareasca. Il vedea peste tot.

Dupa doua saptamani de la externare, politistii au sunat la usa ei si i-au dat o veste care a facut-o sa se simta pentru prima oara usurata. Monstrul fusese prins si urma sa fie judecat pentru patru crime, sase tentative de omor, cinci violuri, jafuri si talharii.

Supravietuitoarea a fost nevoita sa recunoasca agresorul la sectie, apoi sa asiste la proces. A stat in primele randuri, in sala de judecata. L-a privit in ochi pe cel care a fost la un pas sa ii ia viata. Isi aminteste si acum cum tremura din toate incheieturile.

Cel mai probabil, au concluzionat psihologii criminalisti, Ramaru devenea timid in fata unei femei cu care trebuia sa interactioneze si nu putea avea o relatie normala cu o persoana de sex opus. Considera ca femeile sunt niste obiecte pe care le depersonaliza, le mutila si le lasa in pozitii umilitoare.

In sala de judecata, Ion Ramaru a povestit in detaliu cum a comis fiecare crima. Iuliana Frunzinschi si alte cateva femei care scapasera din mainile lui, au asistat inmarmurite la tot procesul. Cel mai sadic criminal a incercat sa scape, invocand faptul ca ar avea probleme psihice si ca nu a avut discernamant. Anchetatorii, insa, au luat in considerare un alt aspect: avea trasaturile unui criminal organizat, actiona in pasi ganditi pe indelete... Ramaru nu a scapat, asadar, de pedeapsa capitala.