Ioana Maria Moldovan - prezentatoare "Povestiri adevarate"

Ioana Maria Moldovan sărbătoreşte în fiecare an Paştele în Ardeal! INTERVIU EXCLUSIV!

De Ziua Îndrăgostiţilor, Ioana Maria Moldovan şi iubitul ei vor petrece un weekend pe malul mării

Povestiri adevarate

Povestea mea de viata a inceput pe 9 august 1982, intr-un orasel mic din Ardeal, Targu-Mures. Desi tata si-a dorit un Ionut, pe care sa-l faca mare fotbalist, barza nu i-a ascultat dorinta si le-a adus intr-o zi calduroasa de vara o fetita, spre bucuria mamei. O fetita frumoasa si cuminte, asa spunea tot spitalul, pe care au botezat-o Ioana.

Nu stiu ce mi-au harazit ursitoarele, dar stiu sigur ca mama ma vedea profesoara, iar tata si bunicii medic. Spre deosbire de familie, eu, nativul Leu, aveam alte teluri, visam sa fiu ca “tanti de la televizor”. Asa ca, de fiecare data cand ramaneam singura acasa, ma imbracam cu sacourile mamei, ma rujam si ma asezam in fata oglinzii pentru a vorbi la televizor. Anii au trecut, dar visul nu l-am dat uitarii.

In al doilea an de facultate, am aflat de un concurs al unui post local de televiziune - cautau reporter prezentator. Mi-am zis ca acum e momentul meu si ca trebuie sa-mi incerc norocul. Mi-am facut un CV, dar cand am aflat ca sunt 150 de concurente pe un loc, m-am lasat pagabusa, mama insa nu. Mi-a depus CV-ul si mi-a purtat noroc.

Am debutat in televiziune chiar de ziua mea de nastere. La început m-am temut, era o lume nouă, habar nu aveam cu ce se mananca. Dar eu imi doream si asta cred ca a contat cel mai mult. Mi s-a explicat ca daca am intrat intr-o hora trebuie sa joc pana la capat, ca nu e cale de intoarcere.

Am furat meseria asa cum m-am priceput mai bine, iar dupa doi ani de stiri si corespondente pentru postul central, mi-am zis ca trebuie sa-mi incerc norocul si in Bucuresti, unde se face adevarata televiziune. Asa ca intr-o zi, fara sa stau prea mult pe ganduri, mi-am făcut bagajelele si le-am spus parintilor ca plec spre Capitala, acceptand astfel noua provocare de a fi reporter al unui post central de televiziune.

Vestea a cazut ca un trasnet, singurul lor pui isi lua zborul, parasea cuibul. Bunica m-a binecuvantat si mi-a spus sa fiu copil cuminte, tata mi-a zis sa iau cu mine cei sapte ani de acasa, iar mama m-a sfatuit sa las loc de buna ziua oriunde ma vor duce pasii. Cu aceste povate, cu lacrimi in ochi pentru ca ma desparteam de cei dragi, mi-am luat inima in dinti si am pornit spre Capitala.

La început, m-a luat ameţeala. E foarte greu pentru un ardelean sa se acomodeze cu zarva Bucureştiului. Trebuia sa ma misc repede, nu mai aveam timp sa gandesc de zece ori pana sa fac un pas. Asa ca, de multe ori mi-am facut bagajele sa ma intorc langa ai mei, in oraselul meu mic, dar linistit.

Nu m-am intors insa niciodata pentru ca norocul mi-a suras, povestea mea a continuat Acasa, cred ca a fost dragoste la prima vedere. Acum patru ani, am intrat pentru prima data in casele oamenilor care m-au primit cu bratele deschise.

Prima emisiune, emotii mari si greu de stapanit. In casca am auzit o voce calda care mi-a spus : “Ionica va fi bine. Ai incerdere in tine.” Era vocea producatoarei Ionela Banarescu, omul care a crezut in mine din prima clipa si pe care sper sa nu-l dezamagesc niciodata.

Acasa am crescut, am invatat ce inseamna sa lucrezi in echipa, am aflat ca nu esti niciodata singur in fata suferintei, am primit adevarate lectii de viata, am vazut ce inseamna solidaritatea umana si am invatat ca iubirea are puterea de a aduce la un loc inimile care bat în acelasi ritm.

Dand acum timpul inapoi si retraind toate aceste clipe am senzatia ca povestea mea Acasa a inceput de mult si sper sa continue pana la adanci batraneti.

GALERIE IMAGINI

Comentarii:

MARINESCU GABRIELA-ROXANA (2011-11-10 20:58:26)
VREAU SA MULTUMESC TUTUROR CELOR CARE AU CONTRIBUIT FINANCIAR SI CU SUFLETUL LA SALVAREA PICIORULUI SI IMPLICIT A VIETII MELE!PRECUM SI POSTULUI ACASA TV.SUNT CAZUL CARE AM AVUT CANCER DE OS LA FEMURUL DREPT SI AM APARUT CU MAMA MEA PE POST IN JURUL DATEI DE 2-3 IANUARIE 2006.DATORITA OAMENILOR DE BINE DIN ACEASTA TARA SI DIN AFARA AM REUSIT SA AJUNG IN ITALIA(BOLOGNA) SI OPERATIA A FOST UN SUCCES.IN PREZENT POT SA MA DEPLASEZ SINGURA SI AM TERMINAT FACULTATEA DE FINANTE-BANCI.IN MAI 2011 MI-AU IESIT TOATE ANALIZELE BUNE SI AM SCAPAT DE CANCER,DAR NU REUSESC SA-MI GASESC UN LOC DE MUNCA IN CONDITIILE CRIZEI ACTUALE DESI AM REUSIT SA-MI IAU CARNET DE CONDUCERE PENTRU A MA PUTEA DEPLASA MAI USOR.SA VA DEA DUMNEZEU SANATATE PENTRU TOT CE ATI FACUT PENTRU MINE FARA POSTUL ACASA NU PUTEAM SA REUSESC!VA MULTUMESC DIN SUFLET!

pauliuc elena mihaela (2011-11-08 14:38:50)
buna sunt mihaela din bacau am 31 de ani as avea si eu o poveste am o fetita de trei anisori ramasa in italia am nevoie de ajutorul emisiunii daca se poate va rog astept un raspuns

polacek ileana (2011-11-07 12:41:35)
Rugamintea mea ar fi sa ajutam impreuna un copilas din tg-jiu gorj care de 2 luni sta numai prin spitale,iar daca ar putea face un tratament care nu costa foarte mult ar putea evita o boala grea si anume asmul.nu are decat 2ani si 8 luni si trebuie sa foloseasca spreiul pt a nu se sufoca.Au o situatie financiara grea ,baietelul avand inca 2 surori acasa.Suma de care are nevoie este de doar 30 milioane vechi.VArugam ajutatine ,pt o suma atat de mica acest pui ar putea sa traiasca o viata intreaga cu spreuil dupa el si sa stea numai prin spital.Eu daca as putea ajuta acest copil as faceo dar nu pot.MULTUMESC ANTICIPAT.

nicoleta (2011-11-06 23:00:31)
va multumesc ca existati,va urmaresc in fiecare zi,imi alinati dorul de casa pentru ca sunt departe.de 6 ani locuiesc in italia si am ales ca sa raman aici pt totdeauna,desi inca mai sper ca tara mea sa mi dea o speranta pt a ma reintoarce dar ma indoiesc ca se va intampla. va multumesc pt tot ce faceti precum petitia durerea nu este iubire

Colgiu Liliana (2011-10-28 19:50:29)
Buna ziua! Numele meu este Colgiu Liliana si sunt mama unui baietel de 3 ani – Colgiu Sebastian, care a fost diagnosticat cu RETINOPATIE DE PREMATURITATE (boala ce determina dezlipirea retinei si in final orbirea). Cand avea doar o luna de zile copilul a fost operat cu leserul dioda,insa operatia nu a reusit sa-i redea vederea. In prezent Sebastian poate sa distinga doar lumina de intuneric dar nu vede absolut nimic. Cu toate acestea am continuat sa ne luptam pentru copilul nostru si pe data de 19.09.2011 am reusit sa ajungem in Italia, unde Sebastian a fost consultat de dr. Antonio Capone – medic din SUA. Acest medic ne-a spus ca la ochisorul drept Sebastian are dezlipire totala de retina si glaucom, ceea ce necesita o interventie chirurgicala deoarece din cauza acestei boli ochiul copilul creste in dimensiune si exista riscul sa iasa din orbita si sa ramana fara ochi. In ceea ce priveste ochiul stang al copilului medicul a fost mai increzator. La acest ochi este o dezlipire partiala de retina si in urma unei operatii copilul ar avea sanse mari sa vada. Operatia nu suporta amanare deoarece cu trecerea timpului nervul optic al copilului se atrofiaza iar sansele pentru vedere se risipesc. Din pacate interventia chirurgicala de la ochiul stang, care poate sa-i redea vederea fiului nostru si o sansa la o copilarie normala, se poate realiza numai in SUA in cadrul Spitalului William Beaumont din Detroit . Atat costurile acestei interventii chirurgicale cat si transportul si cazarea pentru trei saptamani in SUA necesita un efort financiar imposibil de suportat pentru familia mea, respectiv suma de 20.000 euro. Intrucat Sebastian are nevoie permanenta de supraveghere eu sunt persoana care trebuie sa stea in permanenta cu el, motiv pentru care nu pot sa ma angajez. Sotul meu este cel care intretine toata familia fiind angajat ca civil in cadrul unei unitati militare. Noi mai avem un copil care are 16 ani si pentru care facem eforturi sa-i oferim o educatie, acesta fiind elev la Liceul Teoretic “Nicolae Balcescu” din Voluntari. Suntem oameni modesti, cu studii medii, iar suma de 20.000 euro depaseste cu mult posibilitatile noastre. Prin intermediul acestui email va adresez rugamintea de a ne sprijini sa-l ajutam pe Sebastian, sa aiba o seansa la o viata normala, sa se poata juca si el alaturi de ceilalti copii de varsta lui. Va multumesc foarte mult! Cont RON RO70BRDE426SV33106774450 Cont EURO RO63BRDE426SV47142594260 Titular: Colgiu Nedelcu (tatal lui Sebastian) Banca : BRD – Sucursala Colentina Telefon : Colgiu Liliana – 0766.72.09.42 Colgiu Nedelcu – 0766.71.52.64 Acestui email am atasat urmatoarele: - certificatul de nastere al copilului, -biletul de externare din spital, -ecografii si investigatii oftalmologice, - dovada examenului medical efectuat in Italia, - fisa cu costurile operatiei. http://sebastiancolgiu.************/