Povestea din "Daria, iubirea mea” are multe din datele care fac deliciul consumatorului de gen: intrigă imprevizibilă, răsturnări de situaţie spectaculoase, incursiuni în lumea din ce în ce mai atipică a societăţii româneşti de astăzi, dar principalul motiv de atracţie rămâne ambiţia de o fermecătoare naivitate de a celebra victoria iubirii şi a binelui împotriva întunericului adus de meschinărie şi urâţenia morală, care este balaurul cel fioros al basmului de astăzi. Un alt motiv este bucuria (despre care cred că e sinceră din partea publicului) de a vedea actorii români la lucru. E un fenomen care a lipsit mult timp.
Personajul meu, Alex Nichita, face o punte interesantă între două lumi: vechea boierime românească dintre cele două războaie (o lume impregnată de bun-gust, elegantă, ritual social, moralitate revolută, dar impecabilă-paradisul colecţionarilor de artă, un fel de paradis estetic de buzunar) şi noua lume a îmbogăţiţilor peste noapte, copia mâzgălită a adevăratelor valori, morale, estetice şi caracteriale din vechime. În rest, un bărbat normal, cu probleme şi impasuri fireşti, dar şi bucurii consistente în planul discret-sentimental.
ai regizat minunat dar asta e soara no sa uit filmul
Super acest film....imi place mult...
Dumnezeu sa te ierte Adrian!!!
megasuper mega exemplu pt exp .in ultimele 3serale exemplu pt actori cum pintea sispectatori cum personajul alex pentru cei fara caracter personajele celelaltemultumimpintea