Tu cate piercinguri ai? Vj Oana si “semnele” de buna purtare in adolescenta

publicat: 29 Mai 2011

marime text:

Eu am inceput “rebeliunea impotriva intregii lumi” prin primele clase de liceu. Iar o parte din semnele “de buna purtare” au ramas vizibile si astazi: fie ca vorbim de adevarate semne sau insemne, fie ca ne referim la cele care au ajutat la “fundamentarea constructiei” a ceea ce sunt astazi. Nu ma consider vreo fiinta speciala, dar recunosc: “normalitatea” nu mi s-a parut niciodata prea interesanta...   Mi-au placut intotdeauna tatuajele si piercingul! Inainte de aniversarea de 15 ani, am hotarat ca asteptarea sa ia sfarsit si sa-mi fac cel mai cool cadou ever: primul meu tatuaj. Eram in vacanta de vara, imi pierdeam vremea cu o parte din gasca cand m-a "lovit" ideea si binenteles ca parerile au fost impartite. Sa “DA” sau sa “NU” raspicat sau sa da, “da’ sa fie ceva dragut” care sa-mi aminteasca de momentele magice de final de generala. N-am ales eu chiar cel mai tare model...

Am optat atunci pentru un tribal, nici locul n-a fost cel mai inspirat - pe abdomen (ideea e sa-l faci intr-un loc in care sa nu “dai peste el” toata ziua pentru ca sigur te vei plictisi la un moment dat) si nici conditiile nu au fost tocmai safe. Insa, m-am ales cu primul meu tattoo de care am fost foarte mandra, de care ma leaga atatea amintiri placute si o gramada de prieteni dragi care m-au tinut de mana pana l-am facut sau au avut grija de mine pana s-a vindecat (e foarte importanta si ingrijirea de dupa! Atentie!).

Citeste pe noifetele.ro continuarea articolului!

Citeste acasatv.ro direct de pe telefonul mobil, pe m.acasatv.ro!