EXCLUSIV! Scrisoarea Andreei, fata care s-a sinucis, despre care aţi aflat la “Poveştiri adevărate”

publicat: 7 Martie 2008

marime text:

"Ştiu că am greşit, ştiu că nu trebuia să fac asta... dar mă gândeam că ne împăcăm să facem dragoste (sună aiurea din partea mea, pentru că am 14 ani) şi ne împăcăm, totul era super, dar tot ajungeam să ne certăm. Probabil dacă am fi fost doar noi doi pe Pământ, am fi fost atât de fericiti!
Iartă-mă că am făcut asta, dar aşa vedeam eu scăparea.
Vocea ta de acum o ora jumate suna atât de tristă şi totuşi atât de dulce. Mi-e dor de tine, iartă-mă!
Ascultă nenorocita aia de melodie de la Placebo – “Special needs”, de o mie de ori, după ce vei citi asta, caută traducerea, mă vei înţelege, sper!
Multumesc pentru toate clipele frumoase petrecute cu tine. Îmi pare rău că nu am putut..."

"Deci... vă întrebaţi: de ce? ... "era o fată atât de bună"... dar totuşi... adolescenta asta e chiar aiurea. Unii vor râde şi vor spune: " Hai bă, este nebună nepoata lui Craciun?... oricum, era dusă!" Oare v-aţi întrebat de ce cărţile costă atât de mult? Ştiţi de ce? Deoarece conţin secrete ascunse despre lume, iar voi sunteţi prea preocupaţi cu banii şi chestiile astea zilnice. Imaginile astea despre care noi credem că sunt adevărate, dar nu ştim cum le vede cel de lângă noi, chiar dacă spune că mărul este roşu, el poate îl vede galben... Poate că Thomas Hegel are dreptate, sufar de solipsism, cred că eu sunt singura fiinţă vie, deşi mă gândesc oare ce va fi pe lumea cealaltă, dacă există... Mă gândesc, totuşi, că sunt atâţia adolescenţi care s-au sinucis din diferite motive şi nimeni nu ştie dacă e bine sau nu pe acea "lume cealaltă"...

"Dar nu v-aţi întrebat de ce nu ne amintim nimic de scutecele noastre? Pretextul favorabil al majorităţii lumii este că "creierul nu era foarte dezvoltat". Bun, dar nu v-aţi gândit că poate noi suntem doar aşa-zise fiinţe şi că poate tocmai acum am ajuns pe pământ cu toate amintirile...
De ce noaptea suferi, vrei să mori, iar dimineata zici: " Hai mă, ce dracu?", iar seara se întâmplă iar la fel!
Dar şi toată chestia asta cu Dumnezeu... Mă, ce vă omorâţi creierii cu asta? Nici măcar nu ştim cu adevărat unde ne-am născut. De fapt, ştim pentru că ne spun ceilalţi din jurul nostru, dar noi nu ştim nimic şi chestia cu Dumnezeu... da, că a făcut omul. Da, bun, şi pe El cine l-a făcut?! :)... Sau, mă rog, ne tragem din maimuţe, bun, şi pe maimuţele cine le-a făcut?

Da, probabil sunt nebună, <<Dar ce aveţi în cap? Voi nu vedeţi că murim toţi psihic? Lumea asta e ca dracu... mă gândeam să aştept Apocalipsa să murim cu toţii.>> ... dar voi vă bucuraţi de viaţă, alea, alea, iar eu mă strofoc aici că iubesc un prieten. M-am despărţit de altul la care ţin şi sunt cu altul pe care-l plac... dar voi nu ştiţi nimic... şi chestia asta cu suferinţa... de ce merităm să simţim rupturi în piept când alţii îşi bat joc de viitorul nostru pentru a câştiga viitorul lor.
Chiar nu vedeţi cât de egoişti sunteţi... vă luptaţi ca fiarele… până şi aşa zişii "prieteni", să fim serioşi, nu există! Suntem cu toţii duşmănoşi! Nu vedeţi că ne sinucidem de nebunia din capul vostru... Îmi transpiră mâinile al dracu de rău... şi tocmai am vorbit cu Luci... mă gândeam să ne împăcăm, dar la ce bun? iar ne vom certa şi mă voi face cretină, imbecilă, idioată şi proastă.

Aaa şi chestia asta cu "vai Andreea, cum ai putut să faci asta?", gândiţi-vă puţin, sunt sictirită de lumea asta... măcar pe lumea cealaltă nu ştiu cum e... o, da... deci acum am dreptul la cele 72 de virgine... if i'm dead... intrebati-l pe Luci de asta...:)) mă amuză... Mă, probabil, sunt nebună... da, Green... crazy... asta e... da... prefer sa fiu nebună decât să trăiesc în cocina asta de viaţă...
Mulţumesc că aţi fost alături de mine... când poate că deprimăriile alea m-au apucat şi... din cauza certurilor cu directorul...
Ştiţi, mă gândeam să nu mă mai complic cu chestii d-astea, pentru că, oricum, orice sfat aş da, tot egoişti şi răutăcioşi rămâneţi cu toţii...
Dacă puteţi publica asta la tv, chiar pe Pro-tv... asta ar fi ultima mea dorinţă! Poate prin sinucidera mea se va schimba lumea şi rog pe doamna dirigintă (pentru care am avut cel mai mare respect) să facă corecturile scrisorii.

"Aaa, tataie! pentru o încă ultimă dorinţă din partea mea: vinde nenorocita aia de gradină şi mutaţi-vă la Renus(h), chiar vroiam acolo... visam la ceva tare cu Ciudatu, ştie el...

Daţi-o şi pe Alexandra (sor-mea) la dansuri moderne, ar fi super...

Aaa, şi Cătă, trăieşte-ţi viaţa :) se zice că una ai! Dar ţine-te de serviciul ăla :)...

Cătălina nu mai fi aşa visătoare, e doar o iubire a adolescenţei tale, NIMIC MAI MULT!

Luci....:-< îmi pare rău, poate nu erai aşa inteligent ca Ciudatu... şi poate că nici un punker super... erai tu... şi esti... şi te-am iubit ... şi încă te iubesc... dar tot o vacă tâmpita rămâi ... Da ... ah, da, şi când nu vei mai suporta ce e pe lumea aia, vino aici. Muzica de la radio mă face să visez departe, la ceva frumos... Te aştept!

Ciudatu... eşti un bou dulce, ţineam la tine... si nici măcar un sărut nu mi-ai dat, nici când am vrut... îmi pare rău că am murit şi nu ştiu cum săruţi... :) oricum, ai fost un prieten super :) şi poate aşa a fost să fie. Te rog să nu vii unde vine Luci... vreau să mă gândesc doar la el... pa

Bama... off... FII TU! Şi nu mai fi timid :))

<< Mamaie... păcat că nu ai apucat să mă vezi la casa mea... şi am murit înaintea lui matale>>... ştiam...:)) Mă gandeam să iau pastile ... dar m-am răzgândit, că poate nu voi muri şi rămâi şi fără pastile... şi costă mult.

Daniela, Bogdan, Dragoş... (vărule >:D<) ce mă mai trăgeai de păr... Aţi fost a doua pereche de părinţi:) Mulţumesc! Pentru alunele pe care le mâncam la voi (pentru că mamaia nu lua, din cauză că erau scumpe), pentru sfaturile voastre şi pentru poeziile de Nichita Stănescu (propun să citiţi poezia "Singurătate" sau ceva de genul ei).

Uof şi Nico, Feli, Bianca sunteţi TARI, vă trăiţi viaţa din plin şi o luaţi în piept... eu probabil sunt prea laşă...

Doamnă Dirigintă... doamnă... poate că veţi spune că "nu a fost bine ce a făcut Andreea", iar profa de fizică iar va face vreo glumă... "barem ea nu şi-a tăiat venele"... Eh, doamnă, mă bucur că mi-aţi dăruit cadoul din ochii dumneavoastra când mă ascultaţi de câte ori vă povesteam vreo năzbâtie... (la meditaţie) vă scânteiau ochii de bucurie... Mi-aş fi dorit să fiţi mama! De fapt, aţi fost!

Mamaia Sanda... mulţumesc pentru poreclă şi pentru vorba bună şi pentru toate micile eforturi...:)

Încă o chestie pentru Ciudatu: mulţumesc că mi-ai insuflat ambiţia pentru a învăţa, dar vezi tu, după ce ai plecat la liceu nu mai aveam niciun farmec, nimeni nu mai spunea că învăţ şi nimeni nu mai vorbea de Ciudatu şi de Andreea.... şi să ştii că nu am uitat întâmplările de la şcoală când mi-ai spus "bună, ce faci dragă?", iar eu eram topită şi ţi-am zis "bună! bine!" şi nu uit nici faza aia nenorocită când mi-ai zis "N-am chef de tine acum, mă duc să fumez!", ai fost o scârbă! Atunci...

Ana, fato ;) te aştept pe lumea cealaltă, sa bem o bere în "alei" şi să ajungem moarte acasă :*

Şi să ştiţi că eu cu asta am încheiat. Faptul pentru care m-am sinucis? Scârba de viitorul meu pe care nu îl ştiam... de durerile astea pentru că nu aş fi putut să fac ce vreau eu... mă refer la "ce vreau" ABSOLUT TOT.

Şi în sicriu puneţi-mi un mp3, ceva, cu toate albumele Placebo şi încă câteva melodi... mai ales cu Dolce Ninia de la Los Canos ... oricum le gasiti pe folder (în calculator) în playlist 3... Chitara mea da-ţi-o lui Ciudatu, dacă mai vrea să cante la chitara! Să nu vă îmbrăcaţi în negru... îmbrăcaţi-vă în mov sau verde :x :)

Ok! Dacă nu puteţi sa faceţi tot ce v-am spus, vă rog mult : cea mai mare dorinţă este să daţi asta pe TV! Un tv vizionat şi chiar pe net. Nu îmi pasă ce vor spune alţii... că nu sunt sănătoasă... noi, unii... dintre noi, nu putem vedea viaţa în roz ca alţii! Asta e! Viata merge înainte, cu sau fără...

Adio! Vă iubesc...”