Teo Trandafir: "Am uitat complet ca sunt in situatia in care sunt si am cazut intre pat si calorifer si acolo am ramas" - FOTO&VIDEO

publicat: 23 Mai 2011

marime text:

Revista PRO TV Magazin a stat de vorba cu Teo Trandafir chiar la ea acasa si a realizat si primele fotografii cu ea dupa experienta din Viena. Teo Trandafir socheaza din nou si povesteste, intr-un interviu emotionant despre cele o suta de zile petrecute intr-un spital din Austria. "Acceptasem ideea mortii", spune vedeta care marturiseste ca a trecut prin momente in care nu isi mai amintea o buna bucata din viata ei. "M-am trezit legata de pat", dezvaluie in continuare Teo.

La un moment dat, spune ea, credea ca se afla intr-o casa chinezeasca, unde era legata alaturi de alte fete. Erau de fapt celelalte paciente aflate in coma.

Gandul ca acasa o asteapta fetita ei, a ajutat-o sa lupte pentru a reveni la viata. " Mi-a fost frica pentru fiica mea", spune Teo, "pentru ca nu stiam, conform legii, cui revine dupa moartea mea".

Este clar ca intre Teo si fetita ei, Maia, in varsta de numai sapte ani, exista o legatura extrem de puternica. Au fost o suta de zile separate una de cealalta, dar nu si-au pierdut nicio clipa speranta. Maia era tot timpul cu gandul la mama ei. La Viena, Teo trecea sfidator pe langa moarte, rugandu-se ca fetita ei sa nu ramana singura pe lume.


Teo a fost pe marginea prapastiei. A vazut sfarsitul. A plecat dintre cei vii, s-a zbatut intr-o lume intunecata, apoi a luptat pentru a reveni printre cei dragi. Le-a povestit cate ceva prietenilor apropiati, dar nu a vrut sa ii impovareze prea mult cu experientele care au facut-o sa sufere.


Teo a ramas aceeasi persoana pe care o stie toata lumea. Doar ea stie prin ce a trecut si ce lupte trebuie sa poarte in continuare. Dar in fata celor dragi se arata mereu senina si optimista. Oricum, ce a fost mai greu a trecut, iar acum vrea sa inceapa o noua viata alaturi de fetita ei.

100 de zile intr-un spital departe de tara, departe de fetita ta... Cum ai reusit sa nu cedezi nervos?

Am avut tot timpul consult psihiatric, in limba engleza. Venea intai psiholoaga, dupa care psihiatra... care imi spuneau acelasi lucru: "Vezi ca, dupa o boala ca asta, oamenii o pot lua razna rau!". Nu stiu cum sa zic, dar ideea ca as putea-o lua razna definitiv si ca viata mea s-ar putea schimba si din punctul asta de vedere m-a tinut in viata. In plus, cele doua m-au incurajat tot timpul, mai ales atunci cand faceam progrese, pentru ca am avut lipsuri de memorie. Nu-mi aduceam aminte bucati intregi din viata mea, nici acum nu mi le aduc aminte pe unele... De exemplu, nu-mi aduc aminte cum ii cheama pe anumiti actori si mi-e frica sa pornesc discutia despre unii dintre ei caci, la un moment dat, stiu ca o sa ma impiedic la nume. A fost greu si cand am stat la Terapie Intensiva si toti in jurul meu erau in coma, numai eu nu. Noaptea veneau si faceau curatenie: dezinfectau tot, spalau perdelele, faceau un zgomot... Comatosilor nu prea le pasea, dar eu... eu nu puteam sa dorm. In schimb, acolo fiecare pacient are asistentul lui.


Ai crezut vreo secunda ca se va termina totul?

Cum sa nu?! Dar chiar, la un moment dat, eram impacata cu gandul asta pentru ca, daca nici sfarsitul nu ti-l accepti, inseamna ca o iei razna chiar rau de tot! Si ma gandeam eu, in capul meu, la versurile lui Cosbuc: "Din zei de-am fi scoboratori / Cu-o moarte tot suntem datori". Mult mai devreme sau mai tarziu, tot se intampla! Mie imi era doar de copil. In rest, faptul ca mor, nu era nicio problema.

Cum arata o zi din viata ta?

Pai, fac niste smecherii! Fii-mea e la scoala dimineata, asa ca stau intinsa in tot acest rastimp. In momentul in care ea soseste acasa de la scoala, sunt drepti. In momentul in care se culca la pranz, eu iar ma asez intr-o pozitie relaxanta. Pentru ca nu vreau sa ma vada bolnava, la pat. Fac gimnastica de recuperare, iar dimineata, cand stau intinsa, ma uit la filme. Apoi, vine "Tanarul si nelinistitul", in reluare, pe care nu pot sa-l ratez. Nu inainte insa dea-l vedea, tot in reluare, pe Mircicus. Deorece de la 10 la 11, Mircicus este ceas! Dupa ce se termina "Tanarul si nelinistitul", trebuie sa cobor ca deja se intoarce fii-mea de la scoala. Si ma apuc de mancare, mai sar si vecinii in ajutor... In acest optimism general, tin sa-ti povestesc de un anumit moment crunt. Cand m-am ridicat brusc din pat si am uitat complet ca sunt in situatia in care sunt si am cazut intre pat si calorifer si acolo am ramas! Pentru ca nu am putut sa ma mai ridic deloc sa ajung la telefon. Am stat juma' de ora cazuta acolo si am jelit! "Doamne, ce am fost si ce-am ajuns! Vai de capu' si de zilele mele!". M-am ridicat in cele din urma... S-a speriat Maia o data cand i-am pus un DVD si nu am mai putut sa ma misc. I-am spus sa se uite la film ca ma descurc eu cumva. Si m-am descurcat!

Cititi interviul pe larg in varianta print a revistei PRO TV Magazin.

Citeste acasatv.ro direct de pe telefonul mobil, pe m.acasatv.ro!