publicat: 10 Mai 2011
De cand au ramas fara locuinta, Elena si fiul ei locuiesc intr-un munte de gunoaie. In mijlocul lor si-au improvizat un adapost. Acolo mananca, acolo se spala si dorm infasurati in celofan.Candva, aveau o locuinta, dar pentru ca nu si-au mai putut plati datoriile la intretinere, au fost dati afara.
De atunci s-au adapostit pe unde au gasit. Batrana are 73 de ani si nici nu-si mai aminteste cand a facut ultima baie, sau cand a dormit intr-un asternut curat.
In noptile reci, doar cateva pisici ii mai incalzesc. Cand gaseste de lucru, fiul batranei munceste pentru o portie de mancare calda.
Nu departe de centrul Bucurestiului, intr-un munte de gunoaie, despartit de o poteca ce duce spre un culcus din celofan, doua suflete, mama si fiu, indura frigul cumplit si se adapostesc de ploaia rece.
Batrana are 73 de ani si a fost data afara din garsoniera ei, pentru ca adunase datorii mari la intretinere. De atunci, nu mai are nimic si simte ca este a nimanui.
Fiecare noapte este o lectie de supravietuire pentru batrana Elena. Intunericul, frigul, foamea, spaima sunt cei mai mari dusmani ai femeii neputincioase.
Desi are o pensie de 350 de lei si ar putea merge intr-un adapost, batrana nu vrea sa se desparta de fiul ei, cu care traieste sub cerul liber. El este cel care o ajuta si doar pe el il mai are pe lume.
Nici macar pe timpul iernii, cand temperaturile erau extrem de scazute, batrana nu a vrut sa mearga la un adapost, desi autoritatile i-au oferit unul. Nu a vrut sa isi lase fiul singur nici macar pentru cateva nopti.
Mama si fiul au incercat sa se gospodareasca singuri. Printre gunoaie isi fac mancare, spala si... dorm in adapostul improvizat.
Oamenii care locuiesc in zona stiu deja povestea mamei si a fiului ei. Fiecare reactioneaza diferit. Multi trec nepasatori, unii le vorbesc urat, iar altii incearca sa-i ajute.
Elena pare sa se fi resemnat. A incetat de mult sa viseze la o batranete linistita, la un loc calduros caruia sa-i poata spune "acasa". Simte ca nimanui nu-i pasa ca ea sufera. Dar poate ca tocmai necazurile pe care le are si durerea pe care o traieste zilnic i-au dat mai multa putere decat si-ar fi imaginat.
Elena si fiul ei isi doresc un adapost in care sa poata sta impreuna. Nu stiu daca ar mai putea indura inca o iarna pe strazi. Dar batranei ii este parca frica sa si viseze.
Citeste acasatv.ro direct de pe telefonul mobil, pe m.acasatv.ro!
| Numele dumneavoastra:* | |
| E-mailul dumneavoastra:* | |
| Numele prietenului dumneavoastra:* | |
| E-mailul prietenului dumneavoastra:* | |
|
9519 
Cu fata schimonosita si cu picioarele deformate. Cum a socat Rihanna la ultimul concert
Vezi cum arata prima echipa ideala a Spaniei, conform UEFA.
Eu am plecat din Rominia in 83 dar asa ceva nu era pe vremea aia ,acum ma uit pe net si nu imi vine sa cred ...........Oamenii strazii nu erau pe timpul lui Ceausescu toti aveau o casa ........
Aici se vede incä o datä diferenta dintre RO si Germania(de ex.),aici s-ar fi sesizat politia si i-ar fi dus undeva,vor sau nu vor,intr-un adäpost... Rusine!
si eu sunt de aceiasi parere nu credeti ca r fii mai bine sa se faca ceva sa se vb cu primaria sa se dea o locuita
vedeti voi ca animalele au inima mai calda pt a incalza pe oamenii saraci pe strada.. mie sila de oamenii fara cumsecade.. am prieteni surzi care au ramas fara munca de stat sau de privat.. nu pot sa traiesc in romania, vazut sunt la roma si imi gasesc mai bine aici decat romania pt ca ROMANIA este fara viata pt romanii.. sunt de acord cu ceea ce a scris o doamna ADINA.
Sau detalii unde o gasim? dati ceva sa o ajutam pe biata femeie...
Batrana sta pe un teren de pe strada George Georgescu (strada e paralela cu bd Regina Maria). Am fost astazi la ea si e cumplit. M-a rugat sa ii aduc o pereche de adidasi ceva fara toc (nu pot sa cred ca sunt oameni care i-au adus pantofi cu toc), eventual niste sosete.
voi ce ati facut ati prezentat decat cazul bietei femei de ce sa faceti audienta sau ce?nu v-ati sinchisit sa dati un nr de telefon ceva de la o vecina de la redactie de unde o fi...sa o ajute cineva cu suflet bun macar cu o perna pe care sa puna capul...ce oameni...sa va fie rusine!