Durerea nu este iubire: "La numai 14 ani eram abuzata sexual de tatal meu vitreg!"
publicat: 7 Noiembrie 2011
marime text:
ACASA a demarat in cadrul emisiunii “Povestiri adevarate” campania “Durerea nu este iubire”, al carei scop este adoptarea unei legi speciale care sa-i pedepeasca exemplar pe agresori. Daca aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate, ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro. Tot aici ne puteti scrie daca nu reusiti sa semnati. Pentru a semna petitia, cei din strainatate vor complete formularul de inscriere cu datele din pasaport.
Buna! Ma numesc Laura si as dori si eu sa va impartasec povestea mea.
Desi nu mi-e usor sa va spun toate astea cred ca ar fi un prilej de a spune tuturor ca trebuie actionat intrun fel in aceste situatii.
Parintii mei au divortat pe cand eu aveam 11 ani. Tatal meu isi gasise pe altcineva iar eu nu l-am condamnat niciodata pentru ca relatia dintre el si mama nu mai mergea de ceva vreme.
In schimb am condamnato pe mama pentru ca nu a stiut sa isi aleaga partenerul de viata. Cum tata avea deja pe altcineva, mama sa gandit sa isi refaca si ea viata crezand ca poate asa ne va fi mai usor.
Insa problema a fost ca a ales sa isi refaca viata cu primul domn iesit in cale. Intradevar la inceput parea un om foarte educat, respectos si toate cele. Au facut nunta dupa numai 8 luni de concubinaj si ne-am mutat cu totii.
El lucra la o firma de constructii iar mama lucra la o familie ( facea curatenie, mancare si tot ce tine de treburile gospodaresti ).
Dar intr-o seara mama a fost solicitata sa stea peste program pentru ca familia respectiva aveau niste invitati fiind ziua de nastere a fiului lor. Iar din nefericire pentru mine tot in seara aceea a inceput cosmarul meu. Eram in camera mea si faceam timpul sa treaca mai repede cand cineva a ciocanit la usa mea.
Crezand ca mama a venit mai repede de la servici am deschis fara sa mai intreb cine este. Dar surpriza cea mare a fost sa vad ca era omul cu care mama decise sa isi imparta viata, intrun halat care sa napustit asupra mea. Pe atunci aveam aproape 15 ani. Eram foarte confuza de ceea ce mi se intampla dar cu toate astea am inceput sa tip, dar fara nici un folos.
In acea noapte am Trait primul cosmar. Mamei nu am vrut sa ii spun nimic si lam evitat pe cat posibil si pe acel om. Dar din nefericire pentru mine acel cosmar sa mai repetat de cateva ori. Ajunsesem sa ma incui in camera pana dimineata nu dormeam doar de frica sa nu mai patesc ceva.
Dupa ce implinisem 16 ani ii propusesem maimei sa ma mut la verisoara mea pe motivul ca ai ei erau plecati din tara si iar fi mai usor cu mancarea si curatenia si ca eram si mai aproape de liceu. Mama a fost deacord cu propunerea mea si ma mutasem din acel loc unde traiam cu spaima.
Problema era ca nu puteam sa stau acolo prea mult pentru ca verisoara mea termina liceul si pleca la facultate iar eu eram nevoita sa ma intorc la mama.
Din fericire luasem legatura cu o sora de a mamei care era plecata in strainatate si imi propusese sa ma duc si eu acolo spunandu-mi ca se invata mai bine si se gastiga si mult mai bine. Am acceptat propunerea acesteia stiind ca nu voi mai fi nevoita sa ma duc inapoi in casa cosmarurilor mele mai ales ca mamei mele nu ii displacea ideea.
Dar dupa acele experiente foarte neplacute am avut curajul de a spune si familiei care ma si certat ca nu am spus atunci si am avut grija si de barbatul care mi-a distrus complet viata si copilaria.
Si care mi-a lasat o trauma si niste amintiri foarte neplacute. Intradevar am fost si la psiholog timp de un an si ceva dar ceea ce mi-a fost facut nu voi putea uita niciodata. Acel cosmar ma va urmari toata viata oricat de urat ar fi el!
Acum sunt incontinuare in strainatate unde pot sa va spun ca mi-am facut un trai decent, am langa mine un barbat care merita toata dragostea din lume pentru ca este foarte special. Imi stie povestea si m-a sustinut fizic si moral de fiecare data cand aveam nevoie si pentru asta ii multumesc foarte mult.
Deci vreau sa spun tuturor femeilor sa aveti grija ce barbat alegeti sa va fie partener de viata pentru ca va poate distruge viata! Iar apoi oricat v-ati dori sa dati timpul inapoi nu veti reusi.
Oricat vati dori sa nu mai existati pe aceasta lume nu se poate! Sau chiar daca ati avut experiente tragice in viata nu va sugerez neaparat sa treceti peste, va sugerez sa invatati din greselile facute si sa nu le mai faceti. Asta e ceea ce conteaza, si in acelasi timp sa nu le repete nici copii dumneavoastra.
Va multumesc ca mati ascultat1 Nici nu stiti cat de greu a fost sa va spun toate astea desi nu vam spus povestea in mare. Sustin campania "Durerea nu este iubire" cu tot sufletul chiar daca momentan nu mai locuiesc in Romania, dar stiu sigur ca la un moment dat ma voi intoarce in tara mea.
Aveti probleme in familie sau cunoasteti persoane care sunt agresate? Ne puteti scrie la adresa durereanuesteiubire@acasatv.ro.
Multe dintre povestile trimise de oameni care au suferit sau sufera inca din cauza agresorilor au fost publicate pe site-ul nostru.
CLICK AICI CA SA SEMNEZI PETITIA!
Citeste acasatv.ro direct de pe telefonul mobil, pe m.acasatv.ro!
Afla mai multe despre:
Mircea Solcanu: "Daca mama nu ar fi divortat as fi ajuns un monstru, ca tatal meu"
Afla povestea zguduitoare a unei mame cu patru copii, batuta de sotul ei chiar si cand era in chinurile nasterii - VIDEO
Stela Popescu: "Barbatul care i-a tras o palma unei femei i-o va trage toata viata!" - VIDEO
Durerea nu este iubire - "Mi-e frica sa plec de langa el, e avocat si imi poate lua copilul!"
Durerea nu este iubire - "Victime sunt si parintii care sunt agresati de proprii copii!"
Durerea nu este iubire - "Trecutul meu e ca un film de groaza! Am trecut pe langa moarte de nu stiu cate ori!"
Durerea nu este iubire: "Am iesit dintr-o relatie bolnava si mi-am schimbat viata!"
Durerea nu este iubire - "Tata o batea pe mama cand eram mici, asa ca s-a inteles bine cu prietenul meu care ma batea!"
Durerea nu este iubire: "Bataile pe care le lua mama cand eram mica m-au marcat pe viata!"
Par scenarii de film, dar sunt fapte cat se poate de reale. Durerea nu este iubire - semneaza petitia pentru o lege speciala contra violentei in familie!
Elena Gheorghe, Elvira Deatcu si Raluca Turcan s-au alaturat campaniei ACASA, “Durerea nu este iubire” si au dezbatut un caz socant - VIDEO
Durerea nu este iubire: "Timp de 10 ani, am luat batai aproape saptamanal, datorita femeilor cu care umbla"
Durerea nu este iubire: "Desi am doar 15 ani, ma simt mult, mult mai trecuta prin viata!"
Durerea nu este iubire: Parintii mei, desi sunt divortati, traiesc impreuna si continua sa se bata
Maria Ghinea: "A vrut sa imi scoata ochii cu o surubelnita, imi pregatise o spanzuratoare si m-a impuscat in cap!" - VIDEO
Carmen Tanase – Martor al suferintelor celei mai bune prietene, victima violentelor sotului - VIDEO
Durerea nu este iubire - Mama mea este intr-o situatie disperata
Durerea nu este iubire - Si barbatii pot ajunge victime
Durerea nu este iubire - Agresiunea psihica este tot agresiune
Durerea nu este iubire - "In timpul divortului mi-a furat copilul!"
Durerea nu este iubire - "Stiu cum este sa fugi cu doi copii, mergeam si dormeam cu ei pe jos in cancelarie la scoala unde lucram!"
Durerea nu este iubire - "Fiul meu de 36 de ani consuma droguri, nu se casatoreste pe motiv ca agresivitatea cumulata ar putea-o descarca pe sotia nevinovata"
Durerea nu este iubire: Tot ce imi doresc e ca mama mea sa plece de langa el
nu este corect ca noi femeile sa nu avem nicio aparare sa fim batjocora lor si eu la randul meu am fost batuta de primul iubit pana am luat o deciyie
BARBATII CARE MALTRATEAZA FEMEILE SA FIE INCHISI
Am auzit multe povesti k a ta, f multe, insa nu inteleg un lucru. Fetelor, dc permiteti asa ceva??? cum puteti sa lasati animalele sa va violeze in continuarE?? Ceva trebuie facut si nenorocitu nu afla ce faci tu, ca te-ai dus la politie s.a.m.d. Inteleg frica, dar sunteti sclave, animale incat sa permiteti sa fiti violate de atatea ori in detrimentul adevarului spus la timpul potrivit ??? Dumnezeu sa aiba in paza toate fetele si femeile de violuri ca distruge psihicul :( Animalele, le-as taia sau le-as da foc la penis sa simta durerea pe carne vie..
Trista povestea ta, inceputul semana cu o "experienta" din viata mea.Mama mea m-am crescut singura, tatal meu a plecat cu cea mai buna prietena a ei pe cand era insarcinata cu mine la doar 20 de ani. Mult timp nu si-a refacut viata gandindu-se ca nu ar suporta ca un strain sa ridice mana la mine, pt acest "sacrifiuciu: am sa-i fiu recunoscatoare toata viata si mai ales pentru relatia de prietenie care este intre noi doua. Pe la 32-33 de ani, eu aveam vreo 12 ani, a cunoscut un tip divortat care la randul lui avea un copil cu 2-3 ani mai mic decat mine, la indrumarea prietenelor a incercat o relatie. Dupa cateva luni de prietenie s-au gandit sa se mute impreuna.La inceput totul a fost frumos, pana intr-o zi inainte de vacantza de vara cand am ajuns eu mai devreme acasa de la scoala, numai erau teme de facut asa ca am ales sa ma uit la tv, asa cum faceau copii in acea vreme.Dupa ceva vreme a venit la mine in camera si a inceput sa ma mangaie, norocul meu a fost ca a sunat soneria si pana a plecat "musafirul" a venit si mama de la serviciu.A urmat vacantza de vara, stiam ca am scapat si nu avea ce sa se intimpla ca plecam la bunici la tara, in primul weekend cand a venit mama la tara mi-am luat inima in dinti si am vorbit cu ea, asa cum faceam noi doua mereu cand aveam ceva pe suflet, deschis fara nici o retinere.I-am povestit in mare ce s-a intimplat si ca eu din septembrie cand incepe anul scolar nu vreau sa ma intorc. Pe moment nu mi-a zis nimic, a tacut, vedeam cum o doare sufletul ca incercarea ei de refacere a vietii era sa imi distruga viata. Se apropia data de 10 sept cand trebuia sa ma intorc din vacantza si ma lua groaza, ma intrebam ce se va mai intimpla?....mi-am facut griji inutil, cand am revenit am constatat ca acel tip a disparut, nu mai era nici urma de el.Eu am avut noroc, am avut o copilarie frumoasa, linistita chiar daca uneori mai grea din cauza neajunsurilor.Acum am 30 de, am o casnicie fericita, astept venirea pe lume a primului meu copil, un enorm motiv de bucurie pt mama mea, primul ei nepot.Doresc tuturor fetelor sa aiba noroc de o mama ca si a mea care inainte de toate a avut incredere in mine si m-a spirjint mereu.
CELOR CARE TRAIESC ASEMENEA DRAME VRETI UN SFAT ,LA PRIMA PALMA PLECATI ,ATUNCI ESTE DOAR ICEPUTUL ,CE URMEAZA ESTE MAI DRASTIC DUPA O PALMA URMEAZA SI ALTELE SI POATE MULT MAI MULTA SUFERINTA .
Si eu ,ca multe femei , am fost agresata (bland spus ) de catre partenerul de cuplu.Drept urmare, am ales sa cresc singura copilul nostru , inca de cand acesta avea doar 9 luni . Nu-mi pare rau ca am ales astfel , desi nu mi-a fost usor . Acum ,la mai bine de 11 ani , ma felicit ptr aceasta schimbare .
FELICITARI .
Tragic...dar din pacate adevarat:-<